| Lu | Ma | Mi | Jo | Vi | Sâ | Du |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Sep | ||||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
Mimics
Am tot precizat de Mimics…..eu si mimics,noi-mimics…ciciaurii marini…ei bine e timpul sa ne cunoasteti(i’m talking to whoever reads this God damned blog…)
Dupa ultima noastra excursie la Breaza(voi scrie si despre asta) am hotarat ca e timpul sa adun pozele noastre de pana acum intr-un mic “portofoliu”
Well,here it is:
Ikariam ikariam ikariam ikariam ikariam ikariam ikariam
De cateva luni bune,poate chiar un an…dracu’ stie..aud intr-una de Ikariam..De ce?
Pentru ca mama mea este total obsedata de acest joc….simt ca innebunesc…joaca fara limite….pierde nopti dupa nopti pentru acest joc..si cateodata am impresia ca si eu o pierd pe ea..
A uitat total de tot ce inseamna casa,responsabilitati….eu…isi aminteste de mine cand e vorba sa foloseasca laptopul meu pentru a se conecta la contul unuia din alianta…si ma innebuneste…
In momentul in care ea are “nevoie” de laptop toate activitatile mele trebuie sa inceteze,eventual sa si inchid tot ce am pentru a merge mai rapid pagina ei….
In seara asta am zis nu..am zis ca m-am saturat sa acapareze laptopul MEU pentru a-si “face treaba”….care nici macar nu e munca…binenteles ca a reactionat cat de infantil se putea,mi-a intors spatele,mi-a intors-o ca nu mai are nevoie,vorbele aruncate ca si cand m-ar fi durut ca nu mai foloseste laptopul…
Dupa o tacere de vreun sfert de ora se trezeste sa imi arunce:”Stii,asa cum procedezi tu acuma,asa procedez si eu.”Am ramas perplexa…cum am procedat?ce am facut?
Pana una alta laptopul este al meu..am tot dreptul,l-am avut de la bun inceput,sa ii spun nu…..in schimb nu am zis nimic..am inghitit….i-am cedat locul…ca de fiecare data…copilul nu are voie sa zica nimic,copilul nu are dreptate….indiferent daca copilul este acum adolescent si nu mai este dependent suta la suta de parintii sai..
Nu pot zice ca nu are antecedente cu alte jocuri.din fericire acele jocuri aveau posibilitatea de a fi dezinstalate…..acesta,din nefericire nici nu are un capat…jocul nu se incheie niciodata..continua la nesfarsit
Eu nu pot sa zic nimic…..pentru ca in clipa in care deschid gura eu sunt egoista,eu nu o sustin in singura ei activitate care ii ofera relaxare…nu ma gandesc decat la mine si absolut deloc la mica ei placere si la fericirea ei..
Din ce am aflat,in alianta mamei mai sunt o gramada de femei,la casa lor,cu servici,soti,copii….toate ajung sa pierd noptile saptamani la rand pentru ca juca un tampit de joc…ele chiar recunosc amuzate ca plozii lor trag de ele ca ei mor de foame…dar ele continua sa joace..continua sa isi ignore familia…continua sa traiasca in lumea lor virtuala…
A mea mama este atat de prinsa de acest joc iar neuronii ei ajung atat de prajiti incat imi spune un lucru de 5 ori intr-o zi…uitand binenteles ca mi-a mai spus…..acele lucruri sunt binenteles informatii “vitale” despre membrii aliantei…cum ar fi:”stii ca x e scorpion ca si mine?”..nu mi-ai zis decat de 4 ori mama,dar mai spune-o de cate ori trebuie ca sa iti aduci aminte ca mi-ai mai impartasit aceasta informatie…
Deci jocurile de genul asta nu afecteaza doar copii,adolescenti sau tineri…ci si oameni care ar trebui sa cunoasca limitele,anumite masuri….sa realizeze ca anumite lucruri primeaza in fata altora….si nu ca trebuie sa jefuiasca nu stiu ce oras.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit,ca nu mai are cine sa ma dadaceasca…dar inainte de acest joc eu si mama eram…prietene…stateam ore intregi si vorbeam….despre vrute si nevrute…acum….nu are timp…joaca ikariam..jumatate din timp nu vorbesc cu ea….jumatate din timp tin un monolog…..pe care nici nu apuc sa il duc la bun sfarsit ca sa zic asa,pentru ca sunt intrerupta pentru a ma intreba daca poate sa ia laptopul..
Atat am avut de zis…..stiu ca nu va realiza ca ma simt ignorata,ca nu va inceta cu jocul….am sa fac de am facut de obicei..voi inghiti,voi zambi ca si cum nimic nu se intampla…ca de obicei
Lilly Allen
De cateva zile ascult melodia asta incontinuu..imi da o stare electrizanta,ma bine dispune de la primele acorduri.Tinuta strengareasca,combinatia dintre rochia lunga,care iti ia ochii si adidasii asortati te fac sa zambesti instant.
Desi versurile exprima minciunile din spatele mastilor purtate de oameni in societate,melodia imi aduce o stare de delir si zambet prostesc….:D
Here is the song:
Sweet english memories
Briza racoroasa de pe malul marii ce imi sufla in fata,aerul umed de dupa o ploaie englezeasca,linistea si degajarea oamenilor care se plimbau prin St. James Park,sentimentul de relaxare dat de animalele care te inconjurau in parcuri….i miss them all..
Surprize…
Innebunesc cand ma gandesc la nerecunostinta unora..in anumite momente din viata realizez ca tot ce am facut pentru altii a fost in van…Vreau sa spun ca nu se merita sa te dai peste cap pentru anumite persoane ca mai apoi sa ti se arunce in fata ca te-ai bagat aiurea in viata respectivilor si ca nu era treaba ta..
Nu va sacrificati timpul si nu faceti eforturi decat pentru cei care sunteti 100% siguri ca merita.Desigur,se poate oricand sa te inseli asupra unor oameni dar cateodata instinctul te face sa ai anumite dubii…in acele momente ascultati-va instinctul
Se pare ca trebuie sa invat sa nu mai ajut persoane si sa ma sacrific fara sa astept ceva la schimb,pentru ca in anumite momente,in care astepti macar putina recunostinta pentru ce ai facut in trecut te trezesti ca nici macar nu isi mai amintesc ce ai facut pentru ele…
Nu stiu ce sa zic sau ce sa fac pentru a scapa de revolta si de nervii care ii am….cu timpul vor disparea,dar voi invata sa nu mai fiu atat de increzatoare in anumite persoane..
The show must go on…
Ei bine…astazi(de fapt totul s-a intamplat aseara dar refuzam sa cred ca e adevarat)am aflat ca planul meu principal de vacanta a cazut….trupa Mimics nu a fost acceptata pentru festivalul Ideo Ideis de la Alexandria…
Cred ca a fost prima si cea mai mare dezamagire de pana acum in cadrul trupei…Am sperat pana in ultima clipa ca vom fi acceptati si chiar si cand ni s-a zis clar ca nu am fost acceptati am vrut cu desavarsire sa credem ca totul era o gluma….proasta,dar totusi o gluma…nu am fost pregatiti sa aflam…
E adevarat ca nu e sfarsitul lumii,poate vom participa la anul,unii membrii deja au trecut peste aceasta infrangere…dar nu ma pot abtine sa nu am putina amaraciune si melancolie in suflet…poate ca e o prostie…dar ma gandesc la saptamana care am fi avut-o daca am fi fost acceptati….
Cu aceasta respingere am intrerup un sir,as spune eu lung,de participari a trupei din Colegiul National….speram sa ne revansam cu alte participari si poate mai tarziu si premii…si poate ne asteapta un viitor adevarat in teatru…cel putin pentru o parte…
Desi nu am avut un start promitator,vom munci mai mult pentru a recupera si pentru a da nastere unui proiect de care sa fim cu adevarat mandri!
Save Ana
Citind despre astfel de cazuri regret ca inca nu pot dona sange….Faceti ceva atat pentru Ana cat si pentru cei care ar vrea sa faca ceva dar nu pot…
Placebo
Placebo placebo placebo….Un concert bestial…au trecut deja doua zile de la concert si totusi continui sa ma gandesc la el…O aparitie putin diferita..un tobosar nou,un album nou..
Dupa o intarziere acceptabila de o ora(au fost iertati binenteles),vocea lui Brian Molko a rasunat la Romexpo intr-un mod incredibil care mi-au trezit fiori pe sina spinarii..M-au fermecat total….Publicul s-a contopit intr-o singura voce la melodii ca “Battle for the Sun” sau “For what is worth”,dar reactiile au fost cu adevarat incredibile la melodiile clasice.
Senzatia a fost incredibila cand au inceput sa cante “Every me,every you”…Partea instrumentala de la inceput a fost putin diferita,ceea ce a creat confuzie in masa..dar o data cu primul vers s-a declansat o nebunie totala…Muzica ne-a inundat corpurile si ne-a indus o stare electrizanta care te impiedica sa stai locului.
Pauzele dintre melodii s-au pastrat si ele electrizante,Brian facand o atmosfera relaxata dar captivanta folosindu-se de farmecul lui aparte si de un repertoriu de glume bine pus la punct…
Prezentarea trupei tot de catre Brian a fost o amplificare a starilor create,introducerea lui Stefan fiind un fel de punct culminant-”my partner in crime for 15 years,the queen of dame-stefan olsdal”,urmata de prezentarea lui Brian de catre Stefan-”every queen needs a king”.
Publicul a fost si el ok..in mare….am impresia ca in ultima vreme in Romania,lumea nu merge la un concert pentru ca este un adevarat fan,ci este o oportunitate de a defila si de a observa ce specimene au mai aparut..trecand peste asta…ziceam ca publicul a fost ok…am vazut persoane care chiar au venit pentru a se detasa de tot si pentru a se simti bine,pentru ca sunt in adevaratul sens al cuvantului fanatici…
M-a surprins faptul ca erau foarte putine persoane care sa cunoasca versurile..sa le cante de la cap la coada(aici chiar mi-a lipsit o persoana:d)…Acest fapt a rezultat cu atragerea unor priviri ciudate asupra noastra,eu si cele doua colege ale mele care m-au insotit,cantand ca trei nebune.
Dupa un asemenea concert am ramas cu un gust dulce-amarui…Dulce pentru ca am ajuns pana acolo,i-am vazut,am simtit euforia in masa…totusi nu pot sa spun ca nu as fi vrut ceva mai mult…au actionat ca un drog…cu cat am primit mai mult cu atat ne-am dorit mai mult…
Noi ceream mai mult..ei ne ofereau bis dupa bis..pana intr-un punct…si-au incheiat concertul incendiar cu melodia “Taste in Men”..melodie care am continuat sa o fredonez pana acasa….
Am ramas fermecata,am ramas cu promisiunea de a veni la urmatorul lor concert…acum stau,visez,sper la urmatoarea aparitie care stiu ca ma va vraji.
One down..three to go
Offf…azi am terminat oficial primul an de liceu…ma simt usurata,dar stau si ma intreb daca am profitat la maxim de el…desigur am avut parte de nebunii,distractie si multe multe dume…au fost si probleme ca sa nu mai zic multi nervi…Dar ma intreb in continuare…Am profitat la maxim de primul meu an de liceu?
Sunt anumite puncte de care nu sunt tocmai multumita si incerc sa ma gandesc…as fi putut face altceva?ar fi trebuit sa actionez diferit sau sa privesc din alta perspectiva anumite probleme?
Ehh…anu’ s-a dus…ce a fost a fost..si degeaba imi pun intrebari pentru ca oricum nu mai pot schimba nimic…in mare sunt multumita de activitatea mea din acest an..premii,activitati,cunostinte noi…prieteni noi alaturi de cei vechi…
Doamne unde a trecut si anul asta scolar?
De-abia m-am acomodat cu un nou colectiv,noi profesori…o multime de schimbari au intervenit si a fost un soc pentru mine…de-abia mi-am revenit si deja s-a terminat anul..
Poate chiar acel soc m-a impiedicat sa vad trecerea timpului…Cum ar trebui sa reactionam cand realizam ca deja a trecut o perioada din viata ta care poate te asteptai sa fie altfel…poate te asteptai la ceva mai rau sau poate la ceva mai bun…o perioada care ti-o imaginai total altfel..cel putin din perspectiva trecerii timpului…
Am momente in care ma plimb pe strada,fara directie si imi amintesc de gandurile din clasele primare…Vedeam elevii de liceu,vedeam o alta lume,una careia eu,copil mic si prost nu apartineam.Visam sa fac parte din acea “lume”…Acum pot sa zic ca fac parte din ea…cateodata ma incanta acest lucru….cand privesc din perspectiva copilului…dar daca ma gandesc de la nivelul la care sunt acum,ma intreb…Ce este asa grozav?Ce ma determina sa visez cu atata ardoare sa fac parte dintr-o lume care este formata tot din copii,copii care ar trebui si ei sa viseze la cele mai trasnite chestii…sa se joace.in schimb ei viseaza la maturitate..la independenta..am ajuns si eu sa visez la aceste lucruri…visez la ele dar totodata ma intreb de ce mi le doresc?De ce vreau sa scap atat de repede de “varsta cea fericita”,de copilarie si sa ajung sa traiesc cu griji de pe o zi pe alta,sa imbatranesc,sa ma deprim si incet incet sa ma separ de lume?
